Control precis al măcinarii într-o mașină de peleți cu extrudere acvatică: finețe, căldură și stabilitate la apă

De ce hrana acvatică necesită o măcinare mai fină decât hrana pentru păsări

Controlul măcinarii într-o mașină de peleți cu extruder acvatic nu este doar o chestiune de măcinare la dimensiunea unui sită. Furajele pentru creveți, țestoase și broaște țestoase sunt construite pe principiul fineței extreme, densității ridicate a nutrienților și stabilității apei. Precizia de măcinare pentru aceste diete trebuie să atingă de obicei 120-150 de ochiuri, iar operațiunea trebuie să fie aranjată astfel încât materiile prime bogate-proteice să nu fie deteriorate de căldură în timpul măcinarii. Practic, aceasta înseamnă o măcinare în trei-etape: selecția și pretratarea materiilor prime, măcinarea precisă în mai multe-etape și condiționarea după măcinare.

Motivul fineței este stabilitatea apei. O particulă grosieră lasă un gol în matricea peletei, apa pătrunde de-a lungul acelui spațiu și granula se dezintegrează în câteva minute, ceea ce deșeuri hrana și murdoară apa.

Selectarea materiei prime și pretratarea

Dietele acvatice se bazează pe materiale bogate-proteice, cum ar fi pasta de pește proaspăt, pasta de creveți, pudră de pupă de viermi de mătase și concentrat de proteine ​​din soia. Pasta de pește proaspăt și pasta de creveți trebuie mai întâi deshidratate, reducând umiditatea la 20-25%, astfel încât pasta să nu se întindă pe sita morii și să o blocheze. Pulberea de pupă de vierme de mătase ar trebui să fie îndepărtată și măcinată separat, deoarece fragmentele de coajă rămân grosiere și trage în jos finețea întregului lot. Concentratul de proteine ​​din soia este de obicei dezodorizat pentru a proteja palatabilitatea. Toate materialele care intră trebuie trecute peste o sită de 20 de ochiuri înainte de măcinare, astfel încât pietrele, fragmentele de metal și bulgări să fie îndepărtate.

Configurație de șlefuire în mai multe-etape

Este de preferat un aranjament în două-etape sau în trei-etape cu răcire inter-în locul unei singure treceri la 150 mesh. Împingerea materialului la finețea finală într-o singură trecere crește temperatura de descărcare a făinii și, în materialul cu conținut ridicat de-proteine, denaturează o parte a proteinei și reduce digestibilitatea.

Controlul temperaturii în timpul măcinarii

Temperatura de descărcare la ieșirea morii trebuie urmărită în mod continuu și menținută la un nivel cât permite debitul, deoarece căldura este generată de frecarea dintre ciocane, sită și material. Măsurile practice sunt: ​​reducerea vitezei vârfului ciocanului, creșterea zonei deschise a ecranului, evitarea supra-alimentării morii și lăsarea făinii să se răcească în recipient înainte de amestecare. Pentru amestecurile cu conținut ridicat de-proteine, cum ar fi pasta de pește și pasta de creveți, un răcitor inter-etapă între etapa de măcinare primară și cea fină face o diferență măsurabilă atât pentru aromă, cât și pentru rezultatul analizei.

Condiționare și amestecare post-măcinare

După măcinare, făina se amestecă cu premix, uleiuri și lianți. Amestecarea trebuie să fie blândă și scurtă, deoarece făina fină este predispusă la segregare și la aderență statică pe peretele mixerului. Lianții utilizați pentru a crește stabilitatea apei, de obicei gluten de grâu, amidon sau un liant acvatic specializat, trebuie dozați mai degrabă în greutate decât în ​​volum, iar timpul de amestecare trebuie înregistrat. Umiditatea după amestecare trebuie confirmată înainte de extrudare, deoarece făina fină absoarbe rapid apa și poate părea mai uscată decât este.

Verificare: Analiza sită și stabilitatea apei

Finețea ar trebui verificată cu o stivă de sită pe o probă de 100 g, mai degrabă decât prin palpare, cu reziduurile de pe ecranul de lucru înregistrate în fiecare schimb. Stabilitatea apei este testată prin menținerea unei mostre cântărite de granule în apă plată timp de 30 de minute și re-cântărirea solidelor recuperate, cu o retenție de peste 90% ca nivel practic de acceptare pentru majoritatea soiurilor acvatice. Controlul chimic de rutină urmează suita standard: umiditate conform ISO 6496, proteine brute conform ISO 5983-2 utilizând factorul de azot 6,25, grăsimi brute conform ISO 6492, cenușă brută conform ISO 5984 la 550 de grade și fibre brute conform ISO 6865, cu prelevare sub limitele GB/T 14 și sub limitele de igiena GB/T. 13078-2017.

Întrebări frecvente

Q:Ce finețe de măcinare este necesară pentru furajele acvatice extrudate?
R: 120-150 de ochiuri pentru creveți și clasele juvenile și nu mai grosoare de 100 de ochiuri pentru hrana acvatică generală, deoarece particulele grosiere sparg matricea peletelor și reduc stabilitatea apei.

Q:De ce trebuie deshidratată pasta de pește proaspăt înainte de măcinare?
R: Reducerea umezelii la 20-25% oprește pasta de la murdăria și orbirea ecranului morii, care altfel ar opri linia de măcinare în câteva minute.

Q:Este acceptabilă o șlefuire cu o singură trecere-la 150 de ochiuri?
R: Este posibil, dar nu este recomandat; temperatura de descărcare crește, ceea ce denaturează materialul-proteic ridicat, astfel încât două sau trei etape cu răcire între-etape oferă o mai bună digestibilitate.

Q:Cum se verifică finețea măcinarii?
R: Cu o stivă de sită pe o probă de 100 g, înregistrând reziduul pe sita de lucru în fiecare schimb, astfel încât uzura sită să apară înainte de a ajunge la peleta finită.

Q:Cum se măsoară stabilitatea apei?
R: Prin testare prin imersie: o probă cântărită este ținută în apă plată timp de 30 de minute și solidele recuperate re{1}}cântărite, cu o retenție de peste 90% ca nivel practic de acceptare.

Q:Ce standarde analitice se aplică furajului finit?
A: ISO 6496 pentru umiditate, ISO 5983-2 pentru proteine ​​brute, ISO 6492 pentru grăsimi brute, ISO 5984 pentru cenușă brută și ISO 6865 pentru fibre brute, cu eșantionare conform GB/T 14699.1.